Părinții nu ascund boli de copii

Părinții nu ar trebui să-și ascundă bolile față de copii

(25.08.2010) Asociația Federală a Pediatrilor (BVKJ) știe că este mai bine pentru copii atunci când se ocupă de boli în familie în mod deschis. "Copiii își dau seama rapid că ceva e în neregulă, știind că ceea ce le provoacă îi ajută cu mai multă nesiguranță nesuspectantă", spune membrul consiliului de administrație al BVKJ, Hans-Jürgen Nentwich. Prin urmare, bolile grave ale părinților ar trebui comunicate în mod deschis.

În acest caz, copilul nu trebuie să știe în detaliu despre starea părinților, ci, în general, să fie informat, în termenii cei mai simpli, despre boala unui părinte. Deci, este suficient, potrivit lui Nentwich z. De exemplu, spuneți preșcolarilor că un părinte este bolnav și trebuie să vadă un medic. Eventualele consecințe fizice (de exemplu, chimioterapia) ar trebui menționate în acest context. De asemenea, elevii trebuie să fie întotdeauna conștienți că nu au provocat boala și că nu se îmbolnăvesc automat. În plus, este important ca nou-născuții în bolile parentale, cu decese previzibile, să clarifice din nou că moartea nu este infectată ...

Pentru copiii de vârstă școlară, părinții ar trebui să descrie în detaliu ce sunt bolnavi și ce consecințe pot avea. Potrivit expertului, nu este vorba de prezentarea unor scenarii de caz înrăutățit, ci mai degrabă de a preciza copiilor că părinții bolnavi nu pot fi la fel de buni pentru ei ca în mod normal. De la vârsta de doisprezece ani, Nentwich continuă să știe despre boala părintească și despre posibilele consecințe și incertitudini ale tratamentului.

Potrivit expertului BVKJ, "copiii și adolescenții (...) pot reacționa diferit la vestea bolii unui părinte, de la vărsare la agresiune până la închiderea totală.“ Gardienii ar trebui, prin urmare, să nu ezite și să-i întrebe pe pediatru pentru ajutor, sfătuiește Nentwich. (Fp)