Refugiații de clasa a doua de pacienți

Refugiați: pacienți de clasa a doua

09/12/2014

Refugiații care au fugit de sărăcie și mizerie și au căutat refugiu în Germania au dreptul doar la îngrijiri medicale minime în această țară. Doar solicitanții de azil acută bolnav sunt autorizați să vadă un medic. Mai ales lipsa tratamentului psihoterapeutic pentru refugiați este dramatică, în special având în vedere că multe dintre ele sunt traumatizate de incidentele din țările lor de origine.

Solicitanții de azil care nu sunt incluși în asigurarea medicală obligatorie
Joi, reuniunea primilor miniștri cu cancelarul german Angela Merkel (CDU) nu se va ocupa doar de viitorul egalizării financiare a statului, ci și de necesitățile financiare ale țărilor care primesc refugiați „Frankfurter Rundschau“ (FR). În consecință, țările au trebuit să renunțe la speranța că guvernul federal va plăti în mod permanent pentru asistența medicală a solicitanților de azil. Asociațiile medicale, organizațiile de caritate, bisericile și organizațiile de refugiați au cerut în zadar ca solicitanții de azil să fie incluși în asigurarea legală de sănătate.

Servicii limitate la tratamentul acut
În ciuda reformei, Legea cu privire la indemnizațiile pentru solicitanții de azil prevede că serviciile medicale vor continua să fie furnizate de birourile de asistență socială și vor continua să fie eligibile numai în caz de boală acută sau dureroasă. Singura îmbunătățire este aceea că ar trebui să se verifice dacă cardul de sănătate din statele-oraș, cu care refugiații poate merge direct la medic, este de asemenea potrivit pentru țările terestre. Serviciile medicale sunt încă limitate la tratamentul acut.

Activistul pentru drepturile omului critică discriminarea
Potrivit FR, pentru Claudia Mahler de la Institutul German pentru Drepturile Omului, aceasta este o încălcare a drepturilor omului refugiaților. Luni, a criticat la Berlin că îngrijirea medicală nu trebuie să depindă de statutul de rezidență. Acest regim discriminatoriu a condus deja la moartea solicitanților de azil. Activistul pentru drepturile omului a reamintit soarta dramatică a refugiaților cărora le-a fost acordat doar ajutor medical după mai multe încercări sau care au fost refuzate de către spitale, deoarece nu era clar cine a fost responsabil pentru rambursare din cauza lipsei unui certificat medical.

Băiatul de un an a refuzat ajutorul
Cu câteva luni în urmă, o hotărâre judecătorească în cazul unui băiețel din Serbia a provocat o agitație. Pentru puținul Leonardo, în decembrie 2011, aproape orice ajutor de salvare ar fi venit prea târziu. În centrul central de primire a solicitanților de azil (ZAE) din Zirndorf, în centrul Franconiei, băiețelului în vârstă de un an bolnav bolnav a fost refuzat ajutorul. Când părinții au cerut părinților să cheme o ambulanță pentru fiul lor evident bolnav, ei nu s-au conformat, dar i-au spus tatălui să primească prima asigurare de sănătate. Judecătorul, care a amendat trei membri ai centrului de detenție, a vorbit despre un comportament fără inimă pe care nimeni nu l-ar putea gândi.

Refugiații bolnavi trebuie să meargă la serviciul de asistență socială din cauza bolii
Bolnavii solicitanți de șomaj trebuie, conform regulamentului actual în situații acute, să obțină doar un certificat medical pentru un tratament medical numai la biroul de asistență socială. În plus, refugiații din unele orașe trebuie să devină ofițeri medicali înainte ca aceștia să se adreseze în cele din urmă unui specialist. După ce recent Consiliul de refugiați a criticat operațiile de urgență din Berlin, a solicitat de urgență un tratament ulterior intervenției chirurgicale, iar ajutoarele inevitabile pentru persoanele cu handicap au fost refuzate cu referire la procedurile medicale de examinare medicală timp de luni.

Lipsa tratamentului psihoterapeutic
După cum relatează FR, lipsa tratamentului psihoterapeutic pentru refugiați este deosebit de dramatică. Potrivit lui Sebastian Ludwig von der Diakonie, 60% dintre solicitanții de azil sunt traumatizați de experiențele din țara lor și de experiențele de violență în timp ce fug. Cu toate acestea, există doar 30 de centre psihosociale la nivel național, fiecare cu doi angajați. Ludwig a spus: „Listele de așteptare pentru locurile de terapie sunt acum mult mai lungi decât un an.“ Nici el și Mahler nu au nici o speranță că subiectul asistenței medicale pentru solicitanții de azil va juca un rol mai important în întâlnirea cancelarului cu prim-miniștrii. Numai prin implementarea iminentă a unei directive UE, Mahler se așteaptă la o ușoară îmbunătățire. Aceasta solicită o mai bună îngrijire medicală pentru anumite grupuri de refugiați, cum ar fi persoanele cu handicap, femeile și copiii. (Ad)