Psihoterapie pentru tratamentul tinitusului

Psihoterapia poate ajuta în tratamentul tinitusului. În Germania, aproximativ 10-20% suferă de zgomote urechii.

(23.09.2010) În Germania, aproximativ 10-20% din populație suferă permanent de tinnitus aurium (lat. „zgomotul urechilor“) sau tinitus pe scurt. Patruzeci la sută au prezentat un astfel de zgomot de ureche cel puțin o dată în viața lor, aproximativ o treime din persoanele în vârstă fiind afectate de tinitus constant. O terapie standard care promite succesul, nu există încă. Cu toate acestea, tratamentele individualizate au avut deja succes în trecut, ajutând mulți pacienți.

Asociația profesională a German neurologi (BVDN) până în prezent, a indicat că cu reorientarea profesională tinitus, un fel de acomodare și terapia de adaptare în ultima perioadă rezultatele pozitive ale tratamentului au fost atinse și că ar trebui să fie luate în anumite circumstanțe, cu psihoterapie împotriva tinitus consumatoare nervoase. Terapeutul și pacientul încearcă să ajungă la rădăcina bolii și să lucreze împreună pentru a dezvolta metode pentru a minimiza zgomotul. Astfel, psihoterapia poate fi destul de utilă la pacienții cu tinitus cronic. Metodele de relaxare însoțitoare sunt, de asemenea, considerate utile în acest context. Deoarece stresul este cel mai frecvent declanșator al tinitusului. Mai ales în cazul în care tinitus cronic apare, împreună cu alte boli mentale, cum ar fi depresia, psihoterapie este o opțiune bună de tratament, potrivit președintelui BVDN Frank Bergmann. Pentru că în aceste cazuri, abordarea psihoterapeutică poate trata nu numai tinitusul, ci întreaga imagine clinică.

Tinitusul declanșat de zgomotul brusc, numit și pierderea acută a auzului, necesită un tratament diferit. Medicamentele de stimulare a circulației sunt prima alegere, pentru a evita ca evenimentul unic să devină un tinitus cronic. Cu cât tinitul durează mai mult, cu atât este mai probabil ca acesta să persiste permanent. În timp ce în majoritatea cazurilor sunetele percepute de pacient nu au o sursă externă perceptibilă pentru alții, există și tinitus obiectiv. Această formă relativ rară de tinitus se bazează pe o sursă de sunet perceptibilă la exterior sau cel puțin măsurabilă. De exemplu, tinitusul obiectiv poate fi cuplat la rata pulsului, care este menționată de către experți ca zgomote urechii sincrone cu impulsuri. “Sunetul este real. Adesea, medicul poate auzi, de asemenea, atunci când își pune stetoscopul pe gât sau în spatele urechii”, explică profesorul dr. med. Erich Hofmann, director al Departamentului de Neuroradiologie de Diagnostic și Intervenție la Spitalul Fulda. Acesta este un zgomot propagat de la vasele de sange, continua expertul.

Aici sunt de obicei necesare intervenții chirurgicale, dar, de asemenea, promite un succes relativ mare în tratament. De exemplu, pacienții cu calcificarea arterelor (arterioscleroza) care conduc la îngustarea arterei carotide pot fi ajutați cu un stent. Dacă, la cei afectați, o legătură între artera carotidă și vena adiacentă este cauza tinitusului obiectiv, medicii pot “utilizați un cateter (...) pentru a lipi vasele afectate astfel încât să fie eliminat scurtcircuitul dintre artera și venă”, explică prof. Hofmann. Anumite tumori care produc zgomote ale urechii pot fi tratate relativ bine, conform experților. Există însă și cazuri de tinitus obiectiv pentru care nu se cunoaște niciun tratament. Acest lucru se întâmplă mai des, de exemplu, atunci când artera carotidă trece prin urechea medie la pacienții de la naștere și acest lucru provoacă tinitus obiectiv. Cauzele sunetelor puls-sincronice ale urechii, precum și diagnosticul și terapia cu ajutorul tehnicilor imagistice vor fi în centrul conferinței anuale a Societății Germane de Neuroradiologie (DGNR) “neuroRad 2010” în Köln.

Printre experți, clasificarea tinitusului ca boală separată este considerată problematică. Deoarece zgomotele urechii sunt, de obicei, simptome ale unei alte boli. Prin urmare, dacă terapia se concentrează numai pe reparația tinitusului, dar nu pe cauza, este puțin probabil ca pacientul să fie ajutat. Deci, nu este deloc surprinzător faptul că niciuna din numeroasele metode de tratament de până acum nu putea să prevaleze ca științific sănătoase și promițătoare. Deoarece în funcție de cauza tinitusului este nevoie de un tratament corespunzător diferit. Abordarea psihoterapeutică, totuși, oferă o bună alternativă în acest sens, deoarece probabilitatea de a găsi cauza tinitusului este relativ mare. (Fp)