Substanța din sperma umană inhibă anumiți viruși

Sperma umană inhibă virusurile Zika, Dengue și West Nile

La un om infectat cu virusul Zika, sperma conține până la o sută de milioane de viruși Zika. Cu toate acestea, riscul de transmitere sexuală este relativ scăzut. Virusul este transmis în majoritatea cazurilor de țânțari. O echipă internațională de cercetare a investigat de ce Zika nu este atât de bine transmisă prin materialul seminal și a constatat că anumite substanțe din sperma inhibă virusii Zika. Așa-numitele vezicule sunt responsabile de efect. Acestea sunt bule mici, înconjurate de o membrană. Ele fac mult mai dificil pentru viruși să ajungă la alte celule.

Aceste rezultate provin dintr-un studiu recent realizat de echipa de cercetare condusă de virologul profesor Jan Münch de la Universitatea din Ulm. În activitatea anterioară, sperma a atras deja atenția prin efectul său antimicrobian. Oamenii de stiinta au clarificat acum modul in care lichidul seminal inhiba virusul Zika si care componente biochimice sunt responsabile pentru aceste efecte. Rezultatele studiului au fost publicate recent în revista "Nature Communications".

Sperma are un impact major asupra transmiterii bolilor sexuale. Deși crește riscul de infectare în unele boli, reduce spermatozoizii la alte boli cum ar fi riscul de transmitere Zika. (Imagine: Christoph Burgstedt / fotolia.com)

Sperma ca protecție naturală de la Zika

"Am fost foarte surprinși când am aflat că sperma inhibă infecția cu virusul Zika și nu - ca în cazul HIV-1 - chiar mai mult amplificată", explică primul autor al studiului. Janis Müller într-un comunicat de presă privind rezultatele studiului. Cercetatorii au aratat ca virusul se poate raspandi mai putin de sperma in tractul vaginal si anal, precum si in uter.

Sperma afectează portabilitatea bolilor sexuale

"Fluidul seminal este bogat in substante bioactive", spune Sudienleiter Münch. Acestea includ, de exemplu, proteine, enzime, citokine, hormoni și ioni. Acestea pot afecta mediul vaginal, care, la rândul său, afectează portabilitatea bolilor sexuale. La virușii HIV, riscul transmiterii prin spermă crește, iar cu virușii Zika se scufundă.

Unde provine efectul protector împotriva virușilor Zika, Dengue și West Nile?

"Veziculele extracelulare, care sunt abundente în spermatozoizi, reduc atașarea virușilor la celule și, astfel, împiedică infectarea", explică Münch. Veziculele sunt particule veziculare care sunt abundente în spermă. Aceștia sunt responsabili pentru depozitarea și transportul anumitor substanțe la nivel celular. Același efect protector a fost observat și în cazul virușilor dengue și West Nile, care pot provoca boli tropicale periculoase. Cu cunostintele dobandite pot fi explicate, de ce vine in ciuda unor cantitati mari de particule de virus in transmiterea sexuala rare a spermei de Zika, spun cercetatorii.

Nu renunța la prezervative

Deși materialul seminal poate oferi o anumită protecție împotriva acestor boli, cercetătorii avertizează să nu facă fără prezervative. Dacă călătoriți în zonele de pericol Zika, ar trebui să vă protejați împotriva țânțarilor și să utilizați prezervativul în timpul sexului. Nu în ultimul rând pentru că multe alte boli sexuale, cum ar fi HIV, pot fi transmise prin intermediul contactului sexual neprotejat.

Protecție împotriva mușcăturilor de țânțari

Țânțele Aedes sunt considerate cel mai important prevenitor al infecțiilor la virusurile Zika, Dengue și West Nile. Studiile recente efectuate de un alt grup de cercetători au arătat că acest tip de țânțar se răspândește din ce în ce mai mult în Europa, iar bolile tropicale, cum ar fi febra galbenă, dengue și Zika, sunt, de asemenea,.

Despre Zika

Virusul Zika este distribuit în principal în țările din Europa Centrală și de Sud și în Insulele Pacificului. Deși infecția nu este de obicei fatală, aceasta poate declanșa cursuri severe de meningită. Femeile însărcinate, în special, trebuie să fie atente la virus, deoarece există o asociere între infecție și malformațiile craniului. De exemplu, bebelușii nenăscuți pot fi afectați de microcefalie, în care embrionii dezvoltă un cap foarte mic. (Vb)