Genele creierului determină procesarea stresului
Efectele stresului în creier sunt predeterminate de gene
08/18/2014
Conform rezultatelor unui studiu recent realizat de MedUni Vienna, susceptibilitatea la stres este în mare parte determinată de gene. „Genele noastre determină care urme care lasă stresul în creier“, astfel încât mesajul MedUni. Condițiile genetice individuale sunt direct legate de efectul stresului asupra centrelor noastre emoționale, informează echipa de cercetare condusă de liderul de studiu Lukas Pezawas. Rezultatele lor au oamenii de stiinta din revista de renume „Revista de Neuroștiințe“ publicat.
Stresul poate avea efecte extrem de diferite asupra oamenilor, pentru că nu fiecare persoană reacționează imediat la evenimente de viață de o importanță egală, potrivit MedUni Vienna. „Unii se dezvoltă prin crize, dar, de exemplu, alții sparg și suferă de depresie“, spun cercetatorii. Aceste diferențe individuale ar fi „determinată de o interacțiune complexă a variantelor de gene depresive și a factorilor de mediu.“ Oamenii de știință de la MedUni, conform propriilor informații, împreună cu partenerii de cooperare internațională au reușit să demonstreze acest lucru pentru prima oară, „că există interacțiuni între evenimentele de viață stresante și anumite variante de gene de risc, care ulterior modifică volumul hipocampului în mod durabil.“
Evenimentele de viață stresante afectează hipocampul
Hipocampul este esențial „Stația de comutare în prelucrarea emoțiilor și este considerată o interfață centrală în procesarea stresului“, explică Pezawas și colegii. Din studiile anterioare sa știut deja că această regiune a creierului este foarte sensibilă la stres. „În stres, care este interpretat ca un pericol pentru organism ("stres"), acesta pierde volumul, care este adesea observat la pacienții depresivi și este responsabil pentru unele dintre simptomele clinice“, raportează MedUni Vienna. Cu toate acestea, în schimb, ar putea „stresul pozitiv ("Eustress"), așa cum apare în situațiile sociale de stimulare emoțională, duce chiar la o creștere a volumului hipocampului.“ Efectul evenimentelor de viață stresante asupra mărimii hipocampului, însă, nu depinde exclusiv de factorii de mediu, ci determină genele, în funcție de rezultatele studiului curent, „dacă același eveniment de viață duce la o creștere sau scădere a volumului hipocampului“
Genele cu influență semnificativă asupra managementului stresului
Conform descoperirilor cercetătorilor, este determinată de gene, „dacă stresul este bun sau rău pentru creierul nostru.“ Cele mai multe gene de risc pe care le poseda un om, cu atat impactul negativ asupra dimensiunii hipocampului de la evenimentele adverse virale, raporteaza echipa de cercetare condusa de Lukas Pezawas. „Cu niciun sau doar câteva genuri de risc, acest eveniment de viață poate avea chiar și un efect pozitiv“, cercetatorii scrie mai departe. Inițial, oamenii de știință au studiat la Departamentul de Psihiatrie și Psihoterapie de la MedUni Vienna „Evenimentele de viață, cum ar fi decesele în familie, divorțurile, pierderea locurilor de muncă, pierderile financiare, relocarea, bolile grave sau accidentele sunt cuantificate la voluntari sănătoși.“ Ulterior, a fost efectuată o tomografie cu rezonanță magnetică anatomică de înaltă rezoluție a creierului pentru a determina volumul hipocampului. Cercetatorii au comparat, de asemenea, datele genetice obtinute.
Stresul poate avea, de asemenea, un efect stimulativ asupra creierului
Asta a arătat asta „Persoanele cu cele trei variante de gene considerate a fi deprimant au avut un hipocampus mai mic într-un număr similar de evenimente de viață stresante decât cei cu mai puține sau nici una dintre aceste variante genetice“, a explicat liderul de studiu Lukas Pezawas. Prin contrast, persoanele cu doar unul sau niciuna dintre aceste gene de risc ar avea un hippocampus mărit în evenimente similare de viață. Pe creierul ei părea stresul aparent stimulant. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca rezultatele studiului confirma importanta interactiilor gen-mediu ca un factor determinant al volumului hipocampal. „Aceste constatări sunt importante în înțelegerea proceselor neurobiologice în bolile asociate stresului, cum ar fi depresia sau tulburarea de stres post-traumatic“, rapoartele studiului director Pezawas. „Genele noastre sunt cele care au stabilit în final cursul, dacă stresul ne face bolnavi psihic sau ne promovează sănătatea mintală.“, Pezawas continuă. (Fp)
Imagine: Wolfgang Pfensig