Adevărata profeție realizată de ea se face reală

Cum profețiile care împlinesc singuri pot influența comportamentul altor persoane

01/04/2013

În psihologie, principiul profețiilor care se împlinesc de mult a fost cunoscut de mult. Se spune că presupunerile despre alte persoane devin, de obicei, adevărate. Acest lucru nu este atât de important pentru că avem abilități clarvăzătoare, ci mai degrabă pentru că ne aliniem comportamentul la așteptări. Un doctor american ar putea dovedi acest efect în studiul său. Astfel, bărbații care credeau că au un risc scăzut de atac de cord au suferit de trei ori mai puține ori decât alții, indiferent dacă au avut de fapt un risc mai mic sau mai mare de boală coronariană.

Cum profețiile care se împlinesc singure pot spori inteligența
Principiul psihologic al profețiilor care se împlinesc de la sine a fost dovedit de la mijlocul secolului al XX-lea. Astfel, ipotezele despre alte persoane îi influențează comportamentul. Deoarece comportamentul se bazează în mare parte pe așteptări. Psihologii americani Robert Rosenthal și Leonore Jacobson au realizat în 1965 un experiment interesant în care au demonstrat cauzalitatea așteptărilor și a comportamentului. Psihologii au examinat interacțiunile profesor-elev în două școli elementare. Școala de stejar se afla într-un cartier muncitoresc. Aproximativ o șesime dintre elevi erau de origine mexicană. Sistemul școlar al școlii publice de stejar se bazează pe o diviziune tripartită, în care elevii au fost învățați într-o mișcare de învățare rapidă, medie sau lentă.

Școala Crest a fost în cea mai mare parte frecventată de elevii de școală albe și medii. Elevii aveau un IQ mediu de 109, în timp ce școala de stejar avea un IQ de 98 în medie. În trenul de învățare rapidă al Școlii de stejar, copiii aveau de asemenea un IQ de 109.

În ambele școli, profesorii au fost falsificați că au participat la un test științific cu studenții lor pentru a identifica copiii care au un mare potențial de dezvoltare intelectuală. Profesorilor li sa spus atunci că 20% dintre elevi se aflau pe punctul de a se dezvolta o dezvoltare intelectuală. În realitate, totuși, alegerea copiilor a fost arbitrară, astfel încât darul special a existat numai în conștiința profesorului.

După un an, copiii au fost reexaminați. Sa dovedit că copiii, care au fost prezentați anterior cadrelor didactice ca fiind deosebit de inteligenți, și-au sporit IQ mult mai mult decât copiii obișnuiți. Cele mai mari creșteri ale valorii IQ au fost măsurate de studenții de la școala de mijloc a Școlii de stejar. 45 la sută din „talentat“ Copiii au putut să-și mărească IQ cu 20 sau mai multe puncte. Acest efect a fost deosebit de important pentru elevii din primul și al doilea an. 20 la sută din „talentat“ chiar și-au ridicat IQ cu 30 sau mai multe puncte. Profesorii au considerat personajele elevilor grei mai pozitivi decât ceilalți copii, au avut mai multă răbdare cu ei și i-au acordat mai multă atenție. Performanța studenților selectați aleatoriu sa îmbunătățit semnificativ, potrivit studiului, pe baza așteptărilor profesorului.

Sarcinile de auto-împlinire afectează riscul de atac de cord
Relația dintre așteptări și comportament este susținută și de alte studii. Ipotezele sau așteptările altor persoane sau ale fiecăruia se dovedesc în timp, deoarece comportamentul este orientat subconștient spre ei. Efectul poate fi atât pozitiv, cum ar fi experimentul prezentat de Rosenthal și Jacobson, cât și impactul negativ.

Robert Gramling de la Universitatea din Rochester, New York, SUA, a arătat în studiul său că presupunerea unui risc scăzut de atac de cord la bărbați a condus efectiv la aceștia având un atac de cord de trei ori mai puțin frecvent. Riscul care există de fapt din punct de vedere medical părea că are un rol subordonat.

Dacă medicii ar fi prezis un risc deosebit de mare de atacuri de inimă pentru participanții la studiu, rezultatele studiului ar fi putut fi contrariul, deoarece profețiile auto-împlinite funcționează și în cealaltă direcție negativă. Din acest motiv, studiile sunt de obicei efectuate „dublu-orb“ astfel încât nici oamenii de știință, nici subiecții nu știu cine primește tratamentul real și cine primește un placebo. Acest lucru asigură că rezultatele studiului nu sunt influențate de așteptările celor implicați. (Sb)